Ştiri

ISTORIC ŞI EVOLUŢIE A ANESTEZEI INTRAVENOSE

Administrarea intravenoasă a medicamentelor datează din secolul al XVII-lea, când Christopher Wren a injectat opiu într-un câine folosind o pană de gâscă și vezica de porc, iar câinele devine „stupefiat”. În anii 1930, hexobarbitalul și pentotalul au fost introduse în practica clinică.

În anii 1960 Farmacocinetica s-au format modele și ecuații pentru perfuzii IV, iar în anii 1980 au fost introduse sisteme de perfuzie IV controlate de computer. În 1996 a fost introdus primul sistem de perfuzie controlată țintă („Diprufusor”).

DEFINIŢIE

A perfuzie controlată țintăeste o perfuzie controlată în așa fel încât să încerce să se obțină o concentrație de medicament definită de utilizator într-un compartiment corporal de interes sau țesut de interes. Acest concept a fost sugerat pentru prima dată de Kruger Thiemer în 1968.

FARMACOCINETICĂ

Volumul de distribuție.

Acesta este volumul aparent în care este distribuit medicamentul. Se calculează prin formula: Vd = doza/concentrația medicamentului. Valoarea sa depinde dacă este calculată la momentul zero – după un bolus (Vc) sau la starea de echilibru după o perfuzie (Vss).

Clearance.

Clearance-ul reprezintă volumul de plasmă (Vp) din care medicamentul este eliminat pe unitatea de timp pentru a explica eliminarea sa din organism. Clearance = Eliminare X Vp.

Pe măsură ce clearance-ul crește, timpul de înjumătățire se reduce și, pe măsură ce crește volumul de distribuție, crește timpul de înjumătățire. Clearance-ul poate fi folosit și pentru a descrie cât de repede medicamentul se mișcă între compartimente. Medicamentul este distribuit inițial în compartimentul central înainte de distribuirea în compartimentele periferice. Dacă se cunosc volumul inițial de distribuție (Vc) și concentrația dorită pentru efectul terapeutic (Cp), este posibil să se calculeze doza de încărcare pentru a atinge acea concentrație:

Doza de încărcare = Cp x Vc

Poate fi folosit și pentru a calcula doza în bolus necesară pentru a crește rapid concentrația în timpul unei perfuzii continue: Doza în bolus = (Cnew – Cactual) X Vc. Viteza de perfuzie pentru a menține starea de echilibru = Cp X Clearance.

Schemele simple de perfuzie nu realizează o concentrație plasmatică la starea de echilibru până la cel puțin cinci multipli ai timpului de înjumătățire prin eliminare. Concentrația dorită poate fi atinsă mai rapid dacă o doză în bolus este urmată de o viteză de perfuzie.