Ştiri

Istoria și evoluția anesteziei intravenoase

Administrarea intravenoasă a drogurilor datează din secolul al XVII -lea, când Christopher Wren a injectat opiu într -un câine folosind o gâscă de gâscă și vezica de porc, iar câinele devine „stupefiat”. În anii 1930 au fost introduse hexobarbitale și pentotale în practica clinică.

În anii '60, farmacocinetic, s -au format modele și ecuații pentru perfuzii IV, iar în anii 1980 au fost introduse sisteme de perfuzie IV controlate de calculator. În 1996 a fost introdus primul sistem de perfuzie controlat țintă („Diprufusor”).

DEFINIŢIE

A perfuzie controlată țintăeste o perfuzie controlată astfel încât să încerce să obțină o concentrație de medicament definită de utilizator într -un compartiment al corpului de interes sau țesut de interes. Acest concept a fost sugerat pentru prima dată de Kruger Thiemer în 1968.

Farmacocinetică

Volumul de distribuție.

Acesta este volumul aparent în care este distribuit medicamentul. Este calculat prin formula: VD = doza/concentrația de medicament. Valoarea sa depinde dacă este calculată la timp zero - după un bolus (VC) sau la stare de echilibru după o perfuzie (VSS).

Clearance.

Clearance -ul reprezintă volumul de plasmă (VP) din care medicamentul este eliminat pe unitate de timp pentru a ține cont de eliminarea sa din organism. Clearance = Eliminare x VP.

Pe măsură ce clearance-ul crește timpul de înjumătățire se reduce și pe măsură ce volumul de distribuție crește la fel și timpul de înjumătățire. Distribuția poate fi, de asemenea, utilizată pentru a descrie cât de repede se mișcă medicamentul între compartimente. Medicamentul este distribuit inițial în compartimentul central înainte de distribuirea în compartimentele periferice. Dacă sunt cunoscute volumul inițial de distribuție (VC) și concentrația dorită pentru efectul terapeutic (CP), este posibil să se calculeze doza de încărcare pentru a obține acea concentrație:

Doză de încărcare = cp x vc

Poate fi, de asemenea, utilizat pentru a calcula doza de bolus necesară pentru a crește rapid concentrația în timpul unei perfuzii continue: doza de bolus = (cnew - cactual) x vc. Viteza de perfuzie pentru a menține starea de echilibru = CP X CLEARANCE.

Regimurile de perfuzie simplă nu obțin o concentrație plasmatică în stare constantă până la cel puțin cinci multipli din jumătatea de eliminare a vieții. Concentrația dorită poate fi obținută mai rapid dacă o doză de bolus este urmată de o rată de perfuzie.