Ştiri

ISTORICUL ȘI EVOLUȚIA ANESTEZIEI INTRAVENOASE

Administrarea intravenoasă a medicamentelor datează din secolul al XVII-lea, când Christopher Wren a injectat opiu unui câine folosind o pană de gâscă și o vezică de porc, iar câinele a devenit „stupefiat”. În anii 1930, hexobarbitalul și pentotalul au fost introduse în practica clinică.

În anii 1960, farmacocinetica a fost dezvoltată în cadrul modelelor și ecuațiilor pentru perfuziile intravenoase, iar în anii 1980 au fost introduse sistemele de perfuzie intravenoasă controlate de computer. În 1996, a fost introdus primul sistem de perfuzie controlat prin țintă („Diprufusor”).

DEFINIŢIE

A perfuzie controlată cu țintăeste o perfuzie controlată astfel încât să se încerce atingerea unei concentrații de medicament definite de utilizator într-un compartiment corporal sau țesut de interes. Acest concept a fost sugerat pentru prima dată de Kruger Thiemer în 1968.

FARMACOCINETICĂ

Volumul de distribuție.

Acesta este volumul aparent în care este distribuit medicamentul. Se calculează cu formula: Vd = doză/concentrația medicamentului. Valoarea sa depinde de faptul dacă este calculată la momentul zero – după un bolus (Vc) sau la starea de echilibru după o perfuzie (Vss).

Lichidare de stoc.

Clearance-ul reprezintă volumul de plasmă (Vp) din care medicamentul este eliminat pe unitatea de timp pentru a explica eliminarea sa din organism. Clearance = Eliminare X Vp.

Pe măsură ce clearance-ul crește, timpul de înjumătățire se reduce, iar pe măsură ce volumul de distribuție crește, la fel crește și timpul de înjumătățire. Clearance-ul poate fi folosit și pentru a descrie cât de repede se mișcă medicamentul între compartimente. Medicamentul este distribuit inițial în compartimentul central înainte de distribuția către compartimentele periferice. Dacă se cunosc volumul inițial de distribuție (Vc) și concentrația dorită pentru efect terapeutic (Cp), este posibil să se calculeze doza de încărcare pentru a atinge acea concentrație:

Doza de încărcare = Cp x Vc

De asemenea, poate fi utilizat pentru a calcula doza de bolus necesară pentru a crește rapid concentrația în timpul unei perfuzii continue: Doza de bolus = (Cnou – Cactual) X Vc. Rata de perfuzie pentru menținerea stării de echilibru = Cp X Clearance.

Schemele simple de perfuzare nu ating o concentrație plasmatică stabilă decât la cel puțin cinci multipli ai timpului de înjumătățire prin eliminare. Concentrația dorită poate fi atinsă mai rapid dacă o doză în bolus este urmată de o rată de perfuzare.